Parcursul manifestului pentru o comunicare non-ostilă este în sine un succes. Până în prezent au ajuns la mai mult de 100.000 de elevi și 30.000 de profesori.

Dar, cu toate că au avut acest succes enorm în școli, nu a convins politicienii să schimbe modul în care comunică. Numai primarii din Torino și Milano au semnat manifestul de comunicare non-ostilă. Cu toate acestea, Tiziana este sigură că acesta este un semn că s-a spart gheața și lucrurile vor progresa.

Tiziana consideră că munca ei nu este lipsită de stres, iar soluția să îi facă față este să lucreze în echipă. Și ea și colegii ei își oferă sprijin reciproc constant.

În școli, Tiziana și colegii ei au încercat să le spună celor mici cum să prevină și cum să combată limbajul urii. Ei au făcut o traducere, o rescriere a posterului lor pentru copii, cu un limbaj mai simplu și cu concepte de bază care au preluat cele zece purincipii ale manifestului original. De exemplu, potrivit principiului 5 „cuvintele sunt o punte de legătură“, există cuvinte care fac oamenii să râdă și să facă bine, și care ne fac să ne simțim bine atunci când le spunem. De asemenea, cuvintele instigatoarer la ură nasc durere și suferință.

Limbajul pe care îl folosim și cu care ne-am obișnuit a devenit foarte fragil. Chiar și în conversații față-în-față conversații este acum posibil să fie folosite tonuri foarte agresive. Cele mai multe aresive exemple sunt prezente mai ales on-line, din cauza ecranului, dar acum, de asemenea, limbajul agresiv este întâlnit și în offline. Tiziana crede că ar trebui să le fie făcut evident oamenilor că pot răni cu cuvintele lor, nu numai în cadrul grupului de prieteni sau în familie, dar, de asemenea, pur și simplu, unui necunoscut în supermarket.

Ceea ce o ajută să meargă mai departe este convingerea că, prin educație constantă, continuă și de lungă durată, ea și colegii ei pot și vor reuși în a face cât mai mulți oameni conștienți de combaterea și apoi diminuarea discursului instigator la ură. Ei au observat deja că noile generații se obișnuiesc să gestioneze situații în care apare ura mai mult și mai des. Este un drum lung și necesită perseverență și un angajament puternic, dar cu siguranță lucrurile pot merge spre mai bine.

Tiziana consideră că este dificil să reacționezi și să combați ura iar stresul este implicit. Chiar dacă mesajele non-ostile sunt mult mai multe decât mesajele de ură, non-ostilitatea este mai silențioasă, este mai discretă. Cei care doresc să se implice fac asta de multe ori în tăcere. În ceea ce privește persoanele care doresc să se implice mai activ, ea sugerează găsirea „cuvintele punte“. Uneori, atunci când aceste cuvinte nu se găsesc, tăcerea este cel mai bun mod de comunicare.

Ea crede că nu există strategii pentru a evita să fie în pericol, deoarece să fii ținta cuiva nu este o decizie, deci este dificil să previi. Se pot elabora planuri, dar adevărul este că nu există tehnici, iar responsabilitatea este a agresorului, nu a victimei.

Trebuie să ai multă răbdare pentru a combate extremismul. Aceasta este o problemă de etică, care merge dincolo de programe încărcate sau un venit mic. Ca orice problemă etică, dacă îi recunoaștem importanța, ne vom găsim timpul să o adresăm. Trebuie să lucrăm la conștientizare, în primul rând.