Faceți cunoștință cu Silvia Burcea
Silvia este licențiată în științe politice și are un master în Studiile de Gen și Politicile de Egalitate la Universitatea din București. În 2013, după finalizarea programului său de internship de un an la ActiveWatch, ea a prins drag de activism și s-a alăturat Centrului Parteneriat pentru Egalitate – un ONG cu sediul în București, care acționează împotriva inegalității de gen. În prezent, ea lucrează pentru Salvați Copiii România în cadrul unui proiect care este dedicat femeilor din zonele defavorizate care au nevoie de îngrijire medicală și socială.
Momentul declicului
Încă din copilărie, ea a observat că băieții și fetele erau tratate în mod diferit, chiar pe terenul de joacă unde ea a vrut să joace fotbal – un sport ”pentru băieți”. Crescând, ea a înțeles că rolurile de gen au fost chiar mai severe. În ciuda faptului că ea nu a înțeles neapărat încă concepte precum „feminism“ sau „roluri de gen“, ea a fost într-adevăr intrigată de persistența inegalității de gen. Activismul a ajutat-o practicând ceea ce credea ea că era corect și i-a pus în aceeași linie istoricul academic cu acțiuni concrete care au atins subiecte precum justiția socială și combaterea discriminării femeilor.
Prima victorie
Pentru Silvia fiecare interacțiune cu fetele care trăiesc în sărăcie și care devin conștiente de drepturile și nevoile lor, fără a simți vinovăție sau abandon este o mică victorie. Este nevoie de multă persuasiune și de diplomație pentru ca fetele sărace să ajungă la un nivel minim de dreptate.
Obstacole
Într-o notă generală, Silvia este destul de frustrată că feminismul fie este perceput greșit sau nici nu este asumat chiar de către susținătorii egalității de gen. Ea nu poate înțelege de ce feminismul este etichetat ca și cum ar fi o mișcare radicală.
Mecanisme de apărare
Deși munca Silviei ia mult timp și resurse, ea are o atitudine pozitivă și realistă, aceea că „Roma nu a fost construită într-o zi“. Cu cât se afundă în provocările cu care se confruntă grupurile vulnerabile în fiecare zi, cu atât mai mult apreciază victoriile mici la valoarea lor cea mai bună.
Discriminarea explicată unui copil de 5 ani
Discriminarea este atunci când nu ai voie pe terenul de joacă doar pentru că alte persoane sau grupuri consideră că, din cauza culorii pielii sau felului în care vorbești nu ești suficient de cool pentru a li te alătura.
Unele gânduri pentru activiști indeciși
Un activist ar trebui să fie conștient de faptul că schimbarea vine în bucăți mici. În locul scopului extrem de mare, el sau ea ar trebui să creeze rețele de oameni care împărtășesc aceleași valori și interese. Acest lucru este disponibil de asemenea pentru dezvoltarea contra narațiunii online.
Activiștii potențiali și profesioniștii ONG-urilor ar trebui să reflecteze asupra atitudinii lor generale și a discursului care arată, uneori, mai degrabă elitist sau încă de nișă. Într-o anumită măsură, radicalizarea ar putea fi consecința unei înțelegeri greșite.
Răspunsuri adecvate în situații neconfortabile
Când ne confruntăm cu puncte de vedere și atitudini radicale ar trebui să fim conștienți de faptul că este un teren minat. Sunt șanse către zero de a schimba minți și inimi doar prin aplicarea pe alții a ceea ce știi tu că este corect și etic. Păstrați dezbaterea cât de politicoasă posibil și opriți-vă atunci când nu există nici un loc pentru alte argumente. În nici un caz: nu vă angajați într-o nepolitețe reciprocă.
Provoacă-ți activistul interior
Silvia consideră că activitatea de voluntariat pentru o cauză socială este cel mai bun mod pentru un elev de liceu să dezvolte instrumentele necesare și răspunsul de imunitate atunci când se confruntă cu extremismului și radicalizarea. În cazul în care nava a navigat, lucrurile pot fi corectate mai târziu în viață. Chiar și tinerii profesioniști activi ar putea dona o parte din timpul și expertiza lor pentru un ONG, care este dedicat unei cauze în care ei cred.
