Faceți cunoștință cu Mircea Toma

Mircea Toma este un psiholog transformat în jurnalist și mai apoi transformat încă o dată într-un activist pentru drepturile omului. După ce a absolvit Facultatea de Psihologie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, a lucrat ca psihopedagog pentru copiii cu dizabilități. După Revoluția română din 1989, el a contribuit la punerea bazelor pentru cea mai de succes revistă de satiră politică din România. În 1994, el a fondat monitorizarea departamentului publicației presei, cu scopul de a urmări și măsura discursul public naționalist anti-maghiari și anti-romi. Acest departament a devenit în anii 2000 Agenția de Monitorizare a Presei, mai târziu redenumită ActiveWatch, o organizație autonomă a drepturilor omului, care pledează pentru comunicarea liberă servind interesului public.

Momentul declicului

Mircea Toma a fost surprins de succesul propagandei naționaliste în orașul său natal, Cluj-Napoca, la începutul anilor 1990. Pe atunci, un politician populist a câștigat alegerile de primar, cu un discurs anti-maghiari rudimentar, care a rezonat într-o comunitate pe care Toma a perceput-o ca fiind suficient de emancipată pentru a rezista capcanelor populismului. Toma a răspuns la această provocare, ca jurnalist, într-un registru de satiră politică, încercând să discrediteze promotorul mesajelor de ură prin ridiculizare.

Prima victorie

Toma nu poate indica un anumit moment ca marcând prima sa victorie. Există un proces lent, dar în sens ascendent de mobilizare progresivă a comunității care împărtășește valorile multiculturalismului și acest lucru a produs schimbări politice semnificative. În România, discursul instigator la ură este contrabalansată în mod semnificativ de o comunitate coerentă care luptă împotriva discriminării.

Obstacole

El a experimentat surpriza eșecului în timpul unui training pentru o comunitate de profesori pe care el ia perceput ca având aceleași valori ca și el. El a descoperit că atitudinile anti-romi și homofobe au fost predominante. El a înțeles că acest lucru este efectul lipsei complete a oricărui formări specifice privind combaterea discriminării pentru cadrele didactice din România. Acest lucru este ceva ce el percepe la fel de important să se facă mai bine în viitor: educarea profesorilor.

Mecanisme de apărare

Convingerea lui Toma este că nu ar trebui să se caute doar un anumit moment de succes, dar că ceea ce este necesar este o activitate susținută de combatere a intoleranței. Protejarea valorilor interculturalității este rezultatul unei gherilă permanente, astfel încât nu există nici un timp pentru relaxare. Abandonarea cauzei ar fi echivalentul unei invitații la ură.

Discriminarea explicată unui copil de 5 ani

El crede că cel mai bun mod de a explica rasismului și extremismului unui copil de 5 ani este prin experimentul lui Jane Elliott „ochi albaștri, ochi căprui“ (https://www.youtube.com/watch?v=oGvoXeXCoUY). Este imbatabil și orice adaptare este posibilă de succes.

Extremismul explicat familiei și prietenilor

Pentru adulți, jocul de rol este extrem de puternic. Este bine întotdeauna dacă încercați să dați o modalitate prin care să faceți persoana pe care doriți să convingeți să se simt ca fiind în pantofii unei victime a extremismului. De exemplu, pentru a convinge românii să dea drumul sentimentelor lor xenofobe față de maghiari, faceți referire întotdeauna la episoade specifice ale muncii depuse de către minoritatea română din Ucraina, ca o încercare de a accesa drepturi culturale și politice. Pe măsură ce publicul devine mândru de activitatea desfășurată de activiștii români din Ucraina, Toma subliniază asemănările dintre acest lucru și cel făcut de etnicii maghiari din România. La urma urmei, dacă unul este considerat normal, la fel este și celălalt, nu?
El consideră că activismul său nu afectează viața sa personală. La urma urmei, toată lumea din familia lui este fie un activist anti-discriminare, sau în curând să devină unul.

Unele gânduri pentru activiști indeciși

Dacă ar fi să spună ceea ce are nevoie cineva atunci când încearcă să lupte extremismului și radicalizarea, Toma ar spune răbdare, perseverență și respect. De multe ori, rezultatele devin vizibile după mulți ani de muncă asiduă și activiștii pot pierde uneori speranța. Reziliența ajută la menținerea lucrurile pe drumul cel bun. Dar ar trebui să aibă, de asemenea, cunoștințe solide din subiectele despre care el sau ea vorbește. Și umor. Umorul merge pe un drum lung.

Răspunsuri adecvate în situații neconfortabile

Mircea consideră că, atunci când se confruntă cu manifestări deschise de intoleranță, cel mai bun răspuns este de a evita o confruntare directă, frontală și a deschide un orizont mai larg, care va permite persoanei din fața ta să se calmeze și să lase garda jos pentru argumente rezonabile. Reîncadrare este cheia.
De asemenea, atunci când este atacat, un activist ar trebui să fie în măsură să evalueze corect situația. Desigur, în cazul în care lucrurile sunt cu adevărat periculoase, atunci ar trebui să fie solicitat ajutorul autorității corespunzătoare (fie că este vorba de poliție, organism anti-discriminare sau chiar directorul unei școli). Cu toate acestea, este important să se țină seama de faptul că activiștii ar trebui să respecte întotdeauna drepturile omului și ar trebui să acționeze în conformitate cu acestea. Prin urmare, limitarea libertății de exprimare ar trebui să fie solicitată doar proporțional cu acțiunea agresorului. Și, desigur, ar trebui să nu adopte un limbaj plin de ură nici atunci când este ținta agenților forței întunericului.

Provoacă-ți activistul interior

Indiferent de vârsta, experiența sau de cât de ocupat esti, ar trebui să reacționezi întotdeauna la ură atunci când o vezi. Raportează pe Facebook sau pe orice rețea socială pe care ești martor. Încearcă să vorbești cu cei apropiați. Fii empatic. Și flexibil!