Când se gândește la momentele de succes care i-au marcat parcursul, își amintește mai ales de primul articol scris pentru „Never Again“ – cu care avea impresia la acel moment că schimba lumea. De asemenea, Campionatul European de Fotbal UEFA 2012 a fost un eveniment de anvergură, deoarece a introdus problema prevenirii și combaterii radicalizării în dezbaterea publică din Polonia. Își amintește, de asemenea, de primul moment în care a apărut pe scena de la Woodstock Music Festival din Polonia, cu un mesaj anti-rasist. Desigur, înființarea Institutului de Securitate Socială (IBS) a fost un moment semnificativ, a fost „copilul lui“, a contribuit la schimbarea narațiunii în ceea ce privește abordarea fenomenului radicalizării. Dar lăsând toate aceste lucruri la o parte, când se gândește la cele mai mari realizări ale sale, consideră că după 20 de ani continuă să lucreze în acest domeniu și că mai sunt enorm de multe lucruri de făcut.

La IBS au fost atacați de multe ori pentru activitatea lor anti-radicalizare, pe care mulți oameni ar percepe-o ca un eșec, dar el crede că au transformat acest lucru în succesul lor. Lucrul împotriva radicalizării necesită extrem de multă muncă stresantă. Nivelul de stres și responsabilitate este enorm. El crede că cei care spun că lucrează la aceste probleme este floare la ureche, sunt pe un drum drept spre un burnout. Stresul este o parte integrantă a acestei meserii și trebuie să învețe să-l gestioneze. El caută modalități de distracție pentru a se relaxa și pentru a se deconecta. Îi place să gătească și să se implice în unele sarcini legate de producția muzicală.

Cu tot stresul pe care această meserie îl implică, el crede că ceea ce el și colegii săi activiști fac este important și util. Există puțini oameni care au competențe în domeniul combaterii extremismului și radicalizării în Polonia, și care să știe cum să abordeze acel fenomen eficient. Jacek consideră munca aceasta extrem de necesară, deoarece are un impact direct asupra siguranței cetățenilor polonezi și a modului în care aceștia trăiesc. Aceasta este motivația sa cea mai puternică: „Îmi pasă de siguranța oamenilor, este atât de simplu“. Este motivat în egală măsură de oamenii cu care lucrează, precum și de cei pe care are șansa să îi cunoască în parcursul său profesional. Dacă munca sa nu ar fi fost cu și pentru oameni, crede ca nu ar fi făcut ceea ce face. Deoarece nu poți face prea multe de unul singur.

Dacă ar fi să-i explice unui copil de 5 ani ceea ce face, el ar spune că sunt în lume și oameni răi și lucruri rele care ne pun în pericol siguranța. Foarte des, acești oameni găsesc răspunsuri simpliste la întrebări dificile și astfel își fac o imagine mult prea simplificată asupra lumii. Aceștia sunt influențați și de alți oameni care îi prostesc și îi influențează. „Noi încercăm să îi oprim pe acești oameni răi, și facem tot posibilul ca viziunea lor negativă despre lume să nu fie cea dominantă și să fie izolată, astfel încât cu toții să ne simțim mai în siguranță în viața noastră de zi cu zi. Îmi place să cred că, combaterea extremismului violent înseamnă combaterea răului.“

Chiar dacă poate fi redus la o lupta de tip bine versus rău, Jacek este în mod constant conștient de cât de complex, lung și multi-fațetat este un proces de radicalizare, iar prietenii săi sunt conștienți de acest lucru. Radicalizarea este un proces prin care un individ sau un grup de oameni cu inclinații către terorism utilizează retorici și narațiuni ideologice violente și recurg la violență ca mijloc în sine pentru atingerea scopului. Atât acțiunile, cât și convingerile lor devin radicale. Acest proces are multe aspecte importante, atât în ​​ceea ce privește fenomenul în sine, cât și în ceea ce privește prevenirea și combaterea acestuia. De exemplu, consideră că atunci când se discută despre radicalizare, trebuie să se ia în considerare următoarele, în afară de actele evidente de teroare și discursul instigator de ură: recrutare online și offline, știri false și propagandă, manipulare, simboluri și îmbrăcăminte, cultura pop, închisori și stadioane de fotbal ca locuri de recrutare, etc. în timp ce viziunea și abordarea pentru prevenirea și combaterea fenomenului trebuie să includă, printre alți actori: poliție, procuratură, guverne locale, lucrători sociali și străzi, închisori, educație și prevenire, etc. și să caute o definiție largă a radicalizării pentru că ea poate limita, din păcate, gândirea noastră cu privire la această problemă complexă.

1.Dacă cineva decide să ia atitudine în fața radicalismului și întâlnește reacții ostile, sfatul lui Jacek este să nu se teamă și să nu renunțe, ci să încerce soluții și abordări diferite.

2.Fii curajos! Curajul este cheia.

3.Fii consecvent în ceea ce faci ca parte a acțiunilor anti-radicalizare. Chiar dacă acțiunile tele nu sunt susținute de cunoștințe de specialitate dar sunt consecvente, contează și pot fi eficiente.

4.Utilizează comunicarea non-violentă și competențele de dialog și, de asemenea, nu implica în dialog sau dezbatere oameni care încalcă în mod conștient legea sau promovează conținuturi ilegale (sau conținuturi extremiste).

5.Învață mai multe despre cum arată procesul de radicalizare și despre grupurilor extremiste pe care iți propui să le combați. De asemenea, cunoaște legea și fă referire la ea ori de câte ori ai ocazia, folosește-o în avantajul tău și trage la răspundere/reclamă persoanele care încalcă legea.

6. Încearcă să găsești aliați în mediul cel mai apropiat, în comunitatea ta – oameni care te pot ajuta și sprijini ca experți sau pur și simplu alți oameni. Construiește-ți o rețea largă de sprijin, formată din oameni care gândesc la fel ca și tine și încurajează-i pe cei din jur să ți se alăture sau să te ajute în orice etapă a acțiunii pe care o întreprinzi.

Când vine vorba de combaterea radicalizării, Jacek crede cu tărie că cel mai important lucru este să luăm atitudine și să reacționăm la orice semn de radicalizare și extremism. El ar recomanda elevilor și tinerilor să reacționeze la discursul instigator la ură pe internet și să nu lase pe nimeni să îi recruteze online să se alăture unui grup extremist, să fie vigilenți la orice formă de propagandă extremistă online și la narațiunile violente. Ei ar putea organiza, de asemenea, o campanie sau o acțiune în școală sau comunitatea lor pentru a ridica și a discuta problema radicalizării. Referitor la profesori, acesta i-ar sfătui că este important să urmărească orice simboluri extremiste prezente pe îmbrăcămintea studenților și la limbajul utilizat de aceștia. De asemenea, ar fi benefic dacă aceștia s-ar informa despre amenințările și consecințele regimurilor totalitare, despre știri false și mecanismele de propagandă.