Prima lui amintire despre un moment în care s-a implicat împotriva unui act de rasism a fost atunci când, la vârsta de 6 ani, a apărat un coleg de clasă rom, acesta fiind acuzat că a furat un stilou de aur de la un alt coleg de clasă. De îndată ce s-a descoperit că stiloul a dispărut, întreaga clasă a acuzat copilul de etnie romă și la scurt timp după aceea, András a fost singurul care l-a apărat pe prietenul său. Cu toate acestea, în urma întrebărilor profesorului, prietenul său a recunoscut că a furat stiloul. András s-a simțit nedumerit, frustrat și furios. Ulterior, el a înțeles diferitele realități și dificultățile pe care le-a putut avea prietenul său. El a descris asta ca pe o experiență de deschidere a ochilor la care încă se gândește adesea, deoarece acesta a fost momentul în care a realizat cât de complicate sunt aceste probleme, cât de important este să întâlnești oameni cu înțelegere și empatie, indiferent de greșelile lor trecute și să le oferi o a doua șansă.
Pe de altă parte, András a subliniat că el nu a fost niciodată discriminat. Aceasta este una dintre provocările sale în această muncă, deoarece îi pune la îndoială credibilitatea și autenticitatea.

O experiență decisivă, deși nu a fost prima sa victorie, a fost atunci când, în calitate de educator pentru drepturile omului, el ținea un atelier pentru liceeni. Unii dintre ei treceau printr-o fază de simpatizare cu viziuni de extremă dreapta, naționaliste, rasiste și pledau destul de deschis pentru convingerile lor, în timp ce András își desfășura atelierul. În loc să fie cinic, a ales să aibă o abordare diferită: a întrebat clasa și mai ales pe acești tineri ce îi face mândri să fie maghiari. Tinerii nu au putut veni cu ceva specific, iar András consideră că a fost o experiență bună de învățare pentru ei.
O altă experiență importantă pentru el a fost un moment în care era în mașină cu un membru al familiei și cele două fiice ale sale. Au trecut pe lângă o femeie îmbrăcată cu un hijab, posibil o studentă internațională la universitatea locală, moment în care ruda sa a spus: „Nu sunt rasist, dar ceea ce fac acești musulmani femeilor…” András s-a gândit să nu se implice în această conversație, dar și-a dat seama că îl ascultă copiii lui. Așa că, într-o manieră calmă și rezervată, le-a spus o poveste personală – despre cum a întâlnit o femei musulmană din Ungaria, care i-a povestit despre experiențele ei din perspectiva religiei. Știa că nu o convinge pe ruda sa, dar conversația s-a încheiat cu un punct de vedere diferit, arătând o poveste alternativă, personală.

András a detaliat o serie de înfrângeri pe care le-a trăit, precum și exemple concrete și gânduri generale.
Una dintre primele situații în care a simțit nevoia să se uite asupra propriilor prejudecăți a fost momentul în care a devenit activist în cadrul Amnesty International. El și prietenii săi activiști erau la un festival cu Amnesty și seara au mers la o petrecere cu foarte mulți oameni. S-a uitat la grupul de oameni care îl împingeau și și-a dat seama că e un grup de bărbați gay. A devenit foarte frustrat nu doar din cauza faptului că a fost împins, ci și pentru că erau gay. După aceea, a reflectat asupra propriilor prejudecăți, întrucât și-a dat seama că, mai ales pentru că este un activist pentru drepturile omului, o astfel de reacție este deplasată. Adesea, oamenii cred că nu au prejudecăți, dar este important să ne dăm seama că le avem cu toții. Întrebarea este ce facem cu ele, dacă lucrăm și reflectăm asupra lor în mod constant. De asemenea, este important să întâlnim oameni cu experiențe de viață diferite și cu trecut divers, deoarece astfel de întâlniri pot favoriza eradicarea prejudecăților.
O altă înfrângere a lui a fost când a luat parte la un panel despre criza refugiaților. În panel era el și cineva de extremă dreapta, așa că discuția s-a precipitat destul de tare. A fost momentul în care Germania a retras decizia de deschidere a granițelor lor, iar András și-a simțit trădate credințele sale la acea vreme, deoarece credea că aceasta este partea lumii care promovează valorile solidarității. În cadrul discuției, a existat o întrebare din partea publicului. O fată a spus că îi este frică să nu fie agresată sexual de refugiați și migranți. La aceasta, András a răspuns că statistic vorbind, ar trebui să-i fie mai frică de anturajul ei apropiat în această privință. El a trăit acest moment ca o mare înfrângere, deoarece a vrut să apere ceea ce este corect, dar în schimb el a fost agresiv și nu a schimbat percepția fetei cu absolut nimic.
El a mai povestit când un prieten de-al său a fost abuziv cu iubita sa. András i-a atras atenția când a văzut acest comportament, dar simte că nu a făcut suficient pentru a o ajuta, nu a făcut tot ce ar fi putut face. Știa că nu era doar o întâmplare izolată, și totuși, nu a ajutat-o ​​suficient pe iubita prietenului său.
În ceea ce privește înfrângerile în general, este dificil să știe uneori când să intervină. De exemplu, atunci când cineva spune o glumă, care este umilitoare sau care afectează un anumit grup social, există întotdeauna teama de a nu fi persoana care nu are simțul umorului. Pe de altă parte, este problematic atunci când astfel de lucruri sunt spuse cu voce tare, fără nicio reacție, fără să le fie explicat oamenilor de ce este problematic. Se gândește câteodată, retrospectiv, că ar fi trebuit să spună ceva. Simte că a greșit în aceste ocazii, când a ales să nu vorbească. În general, consideră că de multe ori nu este suficient de curajos pentru a susține lucrurile în care crede.

András spune că este la fel de radical ca oricine de extremă dreaptă. Dar, în loc de ură, el pledează pentru acceptare și toleranță. Subiectul libertății de exprimare apare de multe ori în aceste dezbateri, în opinia sa. El crede, totuși, că ceea ce spune cineva sau face nu ar trebui să amenințe sau să rănească pe altcineva. „Spațiul meu în care mă pot mișca se oprește acolo unde începe spațiul celuilalt“. El crede că acesta este modul în care funcționează dreptul la libertate. El speră la o societate primitoare pentru toată lumea. Extremismul începe atunci când cineva se definește în opoziție față de alții – acest lucru poate duce la ură și poate degenera în violență. El le spune celor două fiice ale sale că dorește ca toți, în diversitatea lor (indiferent cine sunt ei), să fie fericiți și mulțumiți. De asemenea, el le sfătuiește să cunoască cât mai mulți oameni.

El nu vorbește despre aceste probleme cu familia sa, deoarece au puncte de vedere foarte diferite în ceea ce privește poziționarea politică. Prietenii săi, pe de altă parte, sunt oameni care gândesc în mod similar cu el, întrucât acei prieteni care au puncte de vedere foarte diferite nu îi mai sunt apropiați. El spune că are nevoie uneori de această bulă, întrucât prin munca lui iese tot timpul din bulă. Are nevoie de calmul care vine cu faptul că nu trebuie să se certe tot timpul. Acesta este și motivul pentru care nu mai vorbește despre aceste subiecte cu familia.

El crede ca aceasta este menirea lui și că este un idealist. Omul ar trebui să aibă o motivație morală de bază, să îi trateze pe ceilalți așa cum și-ar dori să fie tratat. Toți ne naștem egali și avem dreptul la demnitate. Chiar dacă nu e realist ca toți să avem aceleași oportunități și să fim tratați egal, noi tot trebuie să ne străduim să obținem acest lucru. Toată lumea trebuie să ia parte la asta.

1. Este important ca acțiunile tale să fie în concordanță cu cuvintele tale. Este o problemă de credibilitate.
2. Pentru a porni pe această cale, ai nevoie de curaj. Devine mult mai ușor după primul succes.
3. El crede în acțiunea non-violentă. Violența nu ar trebui să fie niciodată o modalitate de a-ți atinge obiectivele, chiar dacă țelurile tale sunt în principiu bune.
4. Nu-ți folosi emoțiile când argumentezi, vorbește în schimb despre propriile povești și experiențe personale. Acestea pot fi foarte puternice, nu îți pot fi luate sau întoarse împotriva ta.
5. Găsește modalități de a întâlni oameni noi, de a învăța de la ei, de a descoperi noi perspective și noi puncte de vedere.

1. Trebuie să ieși din situație, atunci când te simți amenințat la modul serios. Este important să existe un mecanism de auto-protecție. În anumite circumstanțe (la care trebuie să fii atent/ă) este ok să renunți și să nu confrunți situația.
2. Pregătește-te pentru astfel de situații în avans.
3. Nu provoca conflicte nejustificate, nu crește riscul de violență, concentrează-te în schimb pe creșterea gradului de conștientizare și comunicare.
4. Ia seama de experiențele celuilalt, chiar dacă nu ește de acord cu concluziile la care a ajuns. Nu ignora sentimentele lor!

Găsește-ți aliații! Eroii singuratici devin martiri, iar acesta nu este un comportament constructiv. Este imposibil să faci acest lucru de unul singur, așa că găsește oameni care gândesc la fel ca tine și formează o comunitate. Apoi, va deveni, de asemenea, mai ușor pentru alții să se alăture.